În timp ce din „Căruța Nebunilor” cântecele tradiționale săsești răspândeau veselia pe ulițele satului, iar o parte din lole își așezau agale tălăngile la odihnă după câteva ceasuri bune în care bătuseră ulițele, bucurându-se să fie iar împreună la cea de-a cincea ediție a Carnavalului Lolelor din Cincu – Schenker Fastnacht Urzellauf, Horsti Boghian își dovedea măiestria în mânuirea biciului, îmbrăcat în costumul tradițional de lolă, moștenit de la mama sa, în speranța că iarna se va da bătută și că toate spiritele rele vor fi alungate din sat.
Ademenit de unicitatea costumelor tradiționale de lolă, de misterioasele măști, de străvechiul obicei al Fugii Lolelor din Agnita de care am tot auzit în ultimul timp, dar și cu gândul la gogoșile rumene, proaspăt ieșite din tigăile cincanilor, sâmbătă, 10 februarie 2024, m-am pierdut ca în cele mai de poveste zile ale copilăriei, într-o lume de basm, atemporală, în care voia bună, prietenia, glumele și spiritul poznaș al lolelor au făcut din fiecare colț de stradă la care se opreau o scenă ambulantă, cu decoruri diferite, de un farmec aparte, în care personajele principale reușeau să aducă mereu zâmbetul pe chipurile tuturor.
Fuga Lolelor, Urzelnlauf în germană, emblemă a culturii săsești, obicei atestat pentru prima dată în Agnita, în secolul al XVII-lea, preluat cu timpul de locuitorii satelor din împrejurimile Agnitei, a fost reluat la Cincu în 2017, organizat timp de patru ani la rând pana în 2020 și întrerupt mai apoi din cauza pandemiei. Numele german „Urzel” derivă din cuvântul „Urze” care semnifică rest sau zdreanță, iar denumirea de „Lolă,” provine din cuvântul german „lallen,” care face referire la modul bâlbâit de a vorbi de sub mască.
În trecut, obiceiul era legat de organizarea breslelor, de tradiția încredințării în secret a lăzilor de breaslă – Ladenforttragen, de la vechiul la noul maistru de breaslă, ritual în timpul căruia lolele aveau rolul de a proteja lăzile și de a organiza o paradă doar dacă acest lucru era hotărât de noul staroste al breslei.
Înainte de 1990 Fuga Lolelor se organiza în fiecare an, iar odată cu emigrarea sașilor în Germania și Austria, obiceiul s-a pierdut. Însă, în 2006, vechea tradiție a paradei personajelor mascate a fost readusă la viață prin eforturile Asociației Breasla Lolelor din Agnita. Acum sașii se reîntorc cu acest prilej în comunitățile din care au plecat, iar unii îmbracă din nou costumul de lolă alături de români și participă la Fuga Lolelor, dar în fiecare comunitate obiceiul se ține în mod diferit.
Dacă în Agnita avem de-a face cu un adevărat spectacol, în care alaiul lolelor străbate străzile, iar dansul ursului, rotitul cercului sau dansurile tradiționale săsești sunt printre cele mai așteptate momente ale sărbătorii, în Cincu, „Judecata Nebunilor” aduce o notă de umor și satiră, în care personaje amuzante judecă cu haz „nebunii” evenimentelor din anul care a trecut, iar atmosfera este mai intimă, cu locuitorii din sat care își deschid cu generozitate casele pentru a primii lolele și pentru a împărtăși împreună poveștile de peste an.
Anul acesta, cele 74 de lolele care au luat parte Carnavalul Lolelor din Cincu au oferit cu generozitate gogoși cunoscuților și turiștilor prezenți pe străzile din Cincu – în dialectul săsesc Gris-Schink, în germană Großschenk, în traducere „Hanul Mare”. Odinioară tras de boi, carul lolelor a fost înlocuit peste veacuri de „Căruța nebunilor”, o remorcă alegorică trasă de un tractor, pe care lolele o decorează cu fotografii ale celor mai năstrușnice evenimente care au avut loc în sat peste an.
După ce s-au întâlnit la una dintre gazde, lolele împreună cu „Județul nebunilor” se îndreaptă către primărie unde are loc „Judecata nebunilor”, o satiră în versuri în care greșelile oamenilor de peste an sunt principala sursă de inspirație. Însă pentru că suntem la un carnaval, aceste mici greșeli sunt amplificate. Cei care au greșit sunt suiți în căruța nebunilor și trași la răspundere pentru greșelile pe care le-au făcut. O dată pe an, cincanii spun lucrurilor pe nume, dar tot ceea ce se petrece în sat trebuie să rămână tot în sat. Se râde de prostia unuia sau altuia, de toată lumea până la urmă, dar într-un mod satiric, plăcut, plin de pilde.
De la primărie, lolele se mai opresc prin diferite locuri ale satului, pe străzi, pe la intersecții, iar oamenii ies din curți bucuroși să le omenească cu rachiu, gogoși, vin și sucuri. Fiecare iese în drum și dăruiește ceva lolelor. Prețioasele documente și bunuri care se regăseau odinioară în lăzile de breaslă sunt acum înlocuite cu ouă pe care lolele le strâng de la localnici strigând din răsputeri: „Eier, Eier”. In anii 70 ouăle erau vândute la cooperativa din sat și, cu banii obținuți, lolele mai petreceau încă o seara de bal la căminul cultural.
Simfonie a fricii și a bucuriei deopotrivă, spectacolul lolelor prinde viață în inima satului Cincu, transformând fiecare oprire la gospodăriile cincanilor într-o scenetă în care supranaturalul și veselia debordantă reușesc să viețuiască împreună. Spectacolul lolelor este fascinant și se trăiește cu toate simțurile mereu la intensitate maximă.
Personaje misterioase, hidoase și cât se poate de zgomotoase, lolele te învăluie prin zgomotul tălăngilor, al bicelor și zornăitoarelor, prin muzica și dansurile lor, prin costumele și măștile care-ți râd în față ori te sperie, ca mai apoi să te ademenească cu mirosul dulce al gogoșilor.
Ingeniozitatea costumului de lolă constă în faptul că îți dă mereu senzația că ai în față un personaj dintr-o poveste magică, un animal fantastic aflat mereu în mișcare, care parcă plutește peste tot în jurul tău, cu care nu ar fi bine să ai de a face sau să îți măsori puterile. Fiecare detaliu al costumului pare să transmită energia vibrantă a sărbătorii.
Masca este un element bogat în semnificații al costumului lolelor, căpătând un rol important în astfel de sărbători, datorită faptului că transfigurează și metamorfozează starea de spirit și comportamentul celor care aleg să o poarte. Nici în cazul lolelor masca nu avea cum să rămână mai prejos.
Operă de artă în sine, masca lolei, îți captează privirea încă de la prima vedere. Realizată cu migală dintr-o plasă deasă de sârmă pe marginea căreia sunt cusute diferite tipuri de blană și pictată manual în culori vii, masca este elementul cel mai remarcabil al costumului de lolă care pare să exercite o atracție fascinantă asupra tuturor celor prezenți.
Coada drăcească, lungă, împletită din cânepă și legată la spatele măștii, te duce cu gândul la legenda Ursulei, fiica unui blănar care, îmbrăcată în costumul de lolă, cu biciul în mână și cu tălăngile prinse de costum, reușește să pună pe fugă hoardele turcești care atacau periodic târgul săsesc al Agnitei.
Deși legenda povestește că acum 200 – 300 de ani, lolele organizau parada în costume multicolore, în zilele noastre, costumul de lolă a evoluat într-o formă mai simplă, dar la fel de impresionantă. Piesele esențiale ale costumului sunt pantalonii tip salopetă și cămașa din pânză albă, pusă în evidență de detalii subtile, cum ar fi manșetele cusute în roșu. Zdrențele negre din stofă cusute peste pantalon și cămașă vin să completeze unicitatea și autenticitatea costumului de lolă.
În lista de accesorii care completau costumele, se remarcă biciul împletit din piele, lucrat cu atenție în opt rânduri, cleștele fabricat dintr-un lemn flexibil în care se pot prinde 3 – 4 gogoși – cunoscut sub numele de croampănă (Quetsche), talanga și zornăitoarea (Ratsche). Pentru a-și înlesni comunicarea și pentru a putea să se identifice mai ușor unul pe altul, lolele atașează la costum un anumit număr care de la un an la altul se schimbă.
Carnavalul lolelor din Cincu a fost completat anul acesta de inaugurarea Muzeului de artă și istorie locală și de vernisajul expoziției Carnivalesque, evenimente susținute și organizate prin implicarea Asociației Großschenker Urzellauf – Fuga Lolelor Cincu și Asociația SOXEN în parteneriat cu Primăria Cincu și Consistoriul Districtual Evanghelic Sibiu, cofinanțate de Fundația Comunitară Țara Făgărașului, Fagaras Research Institute și Administrația Fondului Cultural Național.
Cu o tradiție de mai bine de 300 de ani, această emblemă a culturii săsești reprezintă un element vital al identității locale și al patrimoniului cultural al Transilvaniei. Carnavalul Loleor din Cincu sau Fuga Loleor din Agnita continuă să aducă bucurie în cele două comunități pe care le reprezintă, menținând vii spiritul și tradițiile străvechi ale acestei regiunii multietnice.
Însă, în astfel de vremuri schimbătoare, este important ca întreaga comunitate să se unească în susținerea acestor evenimente, indiferent de originea etnică, deoarece ele reprezintă o modalitate importantă de conectare cu moștenirea culturală comună, de promovare a înțelegerii, a unității în diversitate între locuitorii diverselor grupuri etnice din valea Hârtibaciului și platoul Cincului. O sarcină dificilă, dar plină de satisfacții pe care o parte din sașii plecați și celelalte etnii din zonă și-o asumă deja cu voioșie.
Informațiile dvs. nu vor fi niciodată partajate cu niciun terț