Adoptarea unui stil mai relaxat de creștere a copiilor și crearea unui mediu mai puțin stresant pentru cei mici ar trebui să ne aducă acel echilibru, acea liniște interioară care să ne permită să le putem oferi momente pline de fericire și care să ne înlesnească importantul lor proces de educare.
Odată cu nașterea primului copil, nu de puține ori, se întâmplă ca cei care dobândesc noua și mult dorita calitate de părinte să devină stresați, să ajungă chiar la epuizare din cauza presiunii generate de fericita ipostază în care se găsesc, a propriilor concepții în legătură cu educarea copilului, a așteptărilor pe care cei din jurul copilului le au în ceea ce privește buna creștere a celui mai mic membru al familiei, a diferitelor nevoi pe care copilul le are sau a altor factori.
Dar cum începem călătoria în importantul proces de creștere și educare al unui copil?
Este dificil să creștem și să educăm un copil daca el este mereu obosit, își găsește cu greu răbdarea chiar și atunci când se joacă, când durata lui de atenție este sub media vârstei pe care o are, dacă nu este curios și nu își dorește să descopere lumea din jurul lui, când nu reușește să lege cu ușurință prietenii, când, de cele mai multe ori, este istovit din cauza programului încărcat, plictisit de numeroasele activități impuse de părinți și la care trebuie sa ia parte, când este prea timid și nu reușește să comunice cu ușurință cu cei apropiați sau, dimpotrivă, este agresiv verbal și fizic cu cei din jurul său doar pentru a-și satisface nevoia de atenție.
Încercând să găsim răspunsuri pentru educația ideală a copiilor noștri, ne confruntăm adesea cu provocări complexe și uităm că echilibrul este ingredientul esențial în această căutare. Investind mai mult timp de calitate alături de copii, reducând numărul de activități și teme, dar crescând nivelul lor de implicare în diferite activități, acasă sau la școală, putem deschide ferestre către un univers plin de entuziasm și bucurie pentru copiii noștri. Această abordare nu doar că le aduce mai multă fericire celor mici, dar contribuie și la construirea unor legături mai puternice între părinți și copii. Astfel, părinții devin parteneri activi în procesul educațional al propriilor copii, sprijinindu-i în explorarea lumii și în dezvoltarea lor pe toate planurile.
În căutarea acestui atât de necesar echilibru, părinții pornesc la un drum plin de neprevăzut, în care vor trebuie să aleagă cei mai buni dascăli, cele mai potrivite metode, resurse și activități educative care să promoveze nu doar succesul academic, ci și dezvoltarea armonioasă a copilului din punct de vedere fizic și emoțional.
Sunt oare aceste activități mereu adecvate vârstei, dezvoltării psihologice și nevoilor individuale ale copilului? Cum luăm aceste decizii? Cum ne documentăm și la cine apelăm înainte de a alege aceste activități? Este suficient sa ne înscriem copilul la diferite activități si să îl știm prezent într-un cadru organizat, în speranța că va beneficia automat de o dezvoltare echilibrată și o pregătire adecvată? Ne punem vreodată problema eficacității pe termen mediu și lung a programelor de educație la care ia parte? Cum evaluam randamentul acestor activități? Cum putem măsura gradul de dezvoltare și pregătire academică reală a celor mici? Este oare normal să tindem către a trece educația copiilor din ce în ce mai mult în responsabilitatea dascălilor? Sau ar trebui să fim mai atenți, mai implicați în procesul lor de educare, să ne asigurăm că aceste activități la care iau parte sunt într-adevăr potrivite și că le susțin dezvoltarea în mod adecvat?
De multe ori este dificil să alegem, în calitate de părinți, cele mai potrivite programe de dezvoltare pentru copiii noștri, din multitudinea de activități, cursuri și ateliere organizate de diferiți actori care își desfășoară activitatea în domeniul educației. Astfel, aventura creșterii și educării celor mici se poate dovedi anevoioasă, ineficientă și ceea ce ar trebui să fie o experiență plăcută, în care cel mic crește, deprinde noi abilități și se dezvoltă armonios, se poate transforma într-un eșec. Cum și cine ar trebui să își asume responsabilitatea pentru aceste decizii mai puțin inspirate?
Prin activitățile pe care le desfășoară, Joy Learning Centre urmărește să stabilească un echilibru între dezvoltarea academică, creativă și socială a celor mai tineri cursanți, dar nu numai. Credința noastră fermă în capacitatea educației de a transforma vieți se reflectă în programele pe care le dezvoltăm, în cursurile de limbi străine adaptate diferitelor nevoi și aptitudini de comunicare ale cursanților, în atelierele, taberele pentru copii sau diferitele evenimente pe care le organizăm cu diferite ocazii pentru a scoate la lumină, a antrena și a consolida cei trei piloni esențiali ai transformării: gândirea creativă, angajamentul emoțional conștient și puterea voinței. Doar o asemenea perspectivă holistică poate asigura atât creșterea și dezvoltarea echilibrată a celor mici, cât și o pregătire temeinică pentru provocările vieții în care viitorii adulți vor ști să înfrunte cu stoicism dificultățile și vor fi pregătiți să depășească cu încredere orice obstacol întâlnit pe parcursul călătoriei către împlinire.
Organizat cu ocazia zilei de 1 martie, “Urzeala Mărțișoarelor” a fost un astfel de eveniment în care toate aceste trei forțe intenționale s-au angrenat și s-au completat una pe cealaltă prin activitățile de lucru manual, prin capacitarea competențelor emoționale și cognitive atât de necesare pentru a stimula gândirea creativă, responsabilitatea emoțională și voința.
Am împărtășit bucuria de a crea mărțișoare cu mâinile noastre dibace, am povestit despre venirea primăverii și am descoperit semnificația mărțișorului, am zâmbit, am râs, am făcut poze, am legat noi prietenii, ne-am bucurat de momente pline de creativitate în care acordurile de jazz s-au contopit repede cu întreaga noastră veselie creând o atmosferă magică în care timpul părea ca s-a oprit pentru a ne permite să savurăm fiecare clipă. Am simțit cum fiecare fir de mărțișor croit cu migală purta în el nu doar o frumoasa tradiție, ci și o poveste unică, proprie fiecăruia dintre noi. Cu fiecare mărțișor ce prindea viață în mâinile copiilor, am împletit povești și am creat amintiri care vor rămâne pururea vii în inimile noastre.
Trebuie oare să facem chiar totul pentru fericirea copilului? Ceea ce poți face este să îi oferi mereu contexte adecvate de dezvoltare prin care copilul să poată privi lumea, să o exploreze și să o înțeleagă prin prisma jocului, a curiozității și prieteniei. Prin intermediul unor activități care le permit să exploreze lumea din jurul lor și să interacționeze cu cei din comunitate, copiii noștri pot învăța să aprecieze frumusețea vieții, să își dezvolte empatia și înțelegerea față de ceilalți. Cu fiecare astfel de ocazie, călăuziți de bucurie și curiozitate, ei vor descoperi cu încredere primele priveliști ale fericirii din fereastra copilăriei, iar astfel, vor reuși să stabilească conexiuni puternice cu oamenii, comunitatea și orașul în care trăiesc. Încurajându-i să-și aleagă și să își urmeze pasiunile, le oferi șansa de a-și dezvolta propria identitate și independență.
În aventura cunoașterii, copiii vor învăța să se bucure, să fie recunoscători pentru tot ceea ce îi înconjoară și vor înțelege că fericirea poate fi găsită mereu chiar în mâinile lor. Privind prin „ferestrele” copilăriei, fiecare dintre ei va descoperi lucruri diferite, se vor descoperi chiar pe ei înșiși, dar, mai presus de toate, vor înțelege că fiecare experiență, fiecare emoție, fiecare lecție își are locul și semnificația în povestea lor de viață. Astfel, copiii vor conștientiza faptul că fericirea nu este doar o destinație, ci și un mod plăcut de a călători prin viață.
De fapt, fericirea unui copil deriva din bucuria lui de a ieși afară, a se juca și a descoperi lumea în care trăiește, fericirea unui copil izvorăște din curiozitatea pe care o manifestă involuntar pe parcursul zilei în timpul activităților de zi cu zi, fericirea unui copil iese la iveală din siguranța și liniștea căminului în care locuiește și mai ales din disponibilitatea părinților de a-și petrece timpul împreună cu el.
Însă, fericirea nu însemnă să îi oferi copilului atenție excesivă, cele mai scumpe haine, jucării, ultimul model de telefon mobil sau să îl înscrii la cea mai prestigioasă școală din oraș. Mai mult, adevărata fericire nu constă doar în propriile noastre realizări, ci și în capacitatea de a aduce bucurie și de a veni în întâmpinarea nevoilor celor din jurul nostru.
Pentru copil, fericirea se clădește prin implicarea lui în micile treburi casnice, în diferite activități școlare, în comunitatea din care face parte, prin ajutorul pe care îl poate oferi celor de lângă el ori ajutorul pe care învață sa îl primească cu recunoștință, fericirea se manifestă prin împărtășirea poveștilor și micilor secrete cu cei care îi sunt dragi și în care are încredere, prin modul în care gestionează cu bine situațiile tensionate și reușește să rezolve mici dispute, prin efortul depus pentru a crea lucruri minunate, precum mărțișoarele, prin timpul pe care îl petrece într-un mediu stimulant de creștere alături de alți copii și dascăli dedicați, în cadrul unor ateliere creative, în timpul unor drumeții în natură sau plimbări în parc alături de părinți. Doar în acele clipe de nemărginită bucurie, când se pierde în jocul său și gustă cu poftă dintr-o cremoasă înghețată de vanilie de vanilie, copilul reușește să găsească și să trăiască adevărata fericire.
Informațiile dvs. nu vor fi niciodată partajate cu niciun terț